Pufilica's Blog

Posts Tagged ‘pisica

Pisica Petrică şi şoarecele (Diodor)

Demult de tot, pe când animalele abia fuseseră domesticite, şoarecii şi pisicile trăiau în armonie. Nu era nici vorbă de ceartă şi alergătură între aceste animale şi nimeni nu s-ar fi gândit că lucrurile vor sta cu totul altfel.

Pisicile să prindă şoareci? Nici pomeneală! Mâncau impreună, dormeau împreună, se jucau şi se plimbau cât era ziua de lungă.

Toţi câinii erau invidioşi pe această prietenie dar se mulţumeau cu atenţia deosebită pe care o primeau din partea oamenilor. Câinii aveau voie să doarmă la intrarea în case şi chiar la căldură pe timp de iarnă, erau răsfătati cu mâncarea cea mai bună şi preţuiţi pentru calităţile lor deosebite de paznici.

Pisicile în schimb dormeau pe unde apucau şi se mulţumeau cu resturile de la masa câinilor. Oamenii încă nu descoperiseră la ce le-ar putea folosi o pisică şi de multe ori le alungau de prin curţile lor.

Şoriceii nu-si bateau capul cu oamenii şi furau mâncare de oriunde apucau, lucrând umăr la umăr cu pisicuţele.

Toate astea s-au schimbat într-o bună zi când un copil care se juca la soare, a zărit un pui de pisică. I s-a parut un animal foarte drăgălaş şi a început să-l strige. Pisica s-a apropiat timid şi încet-încet s-a lăsat mângâiată. Copilul râdea fericit şi mângâia pisoiul pe toate părţile. Animalul nu înţelegea prea bine ce i se intâmpla dar s-a surprins torcând şi răsucindu-se de placere exact aşa cum făcea când bea lapte de la mama lui.

Toata curtea părea că înnebunise. Câinii mârâiau furioşi, şoriceii se ascundeau prin colţuri şi vorbeau indignaţi despre trădare şi celelalte pisici se apropiau speriate dar curioase.

De la atâta zgomot tatăl copilului s-a oprit din treabă şi a ieşit afară să vadă ce se întâmpla. A încercat să gonească puiul de pisică dar copilul a început să plângă şi l-a strâns tare în braţe. Înduioşat, tatăl a hotărât că va primi pisica în casă, dar că o va alunga imediat dacă se va ţine de năzbâtii şi stricăciuni.

Pisoiul era în culmea fericirii. Dormea la căldură, era alintat în fiecare zi şi primea aceeaşi mâncare pe care o primeau şi dulăii de pază.

Toată şoricimea părea însă că luase foc şi vechea prietenie fusese deja uitată. Pisicile nu mai erau primite la masa şoarecilor şi se organiza o adevarată revoltă pentru a-l alunga pe pisoi din casă.

Un şoarece mai gras a avut ideea să strice toată mâncarea din casă, pe când dormeau toţi şi să presare frimituri şi resturi în dreptul culcuşului pisoiului.

Planul său a funcţionat perfect. În dimineaţa următoare când oamenii au văzut paguba, au fost convinşi că pisoiul era responsabil şi l-au aruncat înapoi afară.

Toţi şobolanii şi şoriceii se tăvăleau prin praf de râs iar pisicile mai bătrâne bombăneau: “Aşa-i trebuie! Dacă nu şi-a văzut lungul cozii! Ce-a căutat să doarmă cu oamenii?!”

Puiul de pisică nu s-a lăsat însă şi s-a jurat că se va răzbuna pe sabotori.

În seara aceea a fost convocată o şedinţă pisicească secretă şi pisoiul le-a povestit tuturor cât de frumos era în casa oamenilor, ce mâncare primea, unde dormea şi cât de răsfăţat era tot timpul. Toate pisicile au strigat că vor şi ele să locuiască în case şi că s-au săturat să mănânce resturile şoarecilor şi ale câinilor. Atât i-a trebuit pisoiului pentru a da naştere unei adevărate revoluţii.

Din noaptea aceea a început alergătura şoarecilor şi alungarea lor din curţile oamenilor. Îi vânau prin cămări, prin bucătării, prin coteţele găinilor şi apoi îi adunau pe toţi în faţa caselor. Nici o pisică nu s-a mai gândit să se joace cu un şoarece şi nici un şoarece nu şi-a mai împărţit prada cu o pisică. Se purta un adevărat război.

Oamenii au fost atât de fericiţi să scape de prădători încât pisicile şi-au câştigat astfel dreptul de a sta în casă, cu condiţia să prindă şoareci şi să toarcă frumos.

Şi uite aşa dragii mei, şoarecii şi pisicile s-au certat definitiv şi au ajuns din prieteni, duşmani.

Şi-am încălecat pe-un pisoi,

Plin cu poveşti, numai pentru voi!

Anunțuri
Etichete: , ,

Pisica si ras (irinuka_matei07)

Odinioara, pisica si rasul traiau laolalta, ca niste neamuri adevarate.

Pisica il invata pe ras tot felul de lucruri, si intr-o zi ii spuse:

– Oamenii au foc, am sa merg sa le cer, ca sa ne fierbem si noi mancarea.

Si pleca pisica in sat, dupa foc. Oamenii o primira bucurosi si o poftira in casa. Aici simti mirosul grozav de imbietor al orezului care fierbea in oale. Tare ar mai fi gustat din el, dar orezul nu era inca fiert. Pisica lua un lemn aprins ca sa-si faca foc si pleca spre padure.

Cand ajunse destul de departe de sat stinse lemnul si se intoarse iar la oameni, spunandu-le ca se stinsese pe drum. Dar orezul nu fiersese inca. Lua iarasi un lemn de pe foc si porni spre casa, dar pe drum il stinse din nou –  si a tot facut asa pana ce orezul s-a fiert.

Oamenii o poftira la masa si ea se aseza bucuroasa. „Ce gustos este!” – gandea pisica sorbind din fiertura – „Tare buni sunt oamenii si grozav stiu sa gateasca.” – si, uitand de foc, se intoarse in graba acasa si-i spuse rasului:

– Oamenii sunt foarte priceputi si primitori, hai sa traim printre ei.

Rasul nu vru sa plece, chiar incerca sa o opreasca si pe pisica. Atunci pisica se hotari sa plece singura. Se apropie prietenoasa de ras si-i spuse:

– Hai sa te invat cum sa te catari in copac.

Rasul, bucuros, facu asa cum a fost invatat, numai ca pisica i-a aratat doar cum sa urce, si nu cum sa si coboare. Cand a ajuns in varful copacului, rasul nu mai stia ce sa faca, iar pisica se strecura repede printre crengi, cobori si fugi repede la oameni.

Rasul nu mai putu cobori din copac. Foamea ii sfasia stomacul. Pana la urma, nemaiputand rabda, sari pe crengile subtiri, cum vazuse ca a facut pisica, dar cazu cu capul in jos si se lovi foarte tare la ceafa. De-atunci rasul umbla cu capul in jos, ii chioraie intotdeauna stomacul, poate sa se catere in copaci, dar nu stie sa mai coboare.

Etichete: , ,

Pisica Tom si soarecele (Diodor)

Soarecele cel mai batran din oras le-a poruncit intr-o dimineata tuturor soriceilor sa se adune in piata.

– Dragi vecini! le-a spus cu o voce impuntoare. V-am chemat ca sa vedem daca impreuna putem gasi o solutie pentru problemele pe care ni le cauzeaza dusmanul nostru de moarte, domnul Motan.

Si toti soarecii au inceput sa se planga de comportamentul motanului.

– Bine, bine, a rostit soarecele batran, incercand sa faca liniste. Nu v-am chemat sa ascult plangerile voastre. Ascultati-ma!

Soarecii au tacut si linistea s-a lasat peste piata.

– Ceea ce trebuie sa facem acum, a continuat soarecele sef, este sa cautam o solutie. Ganditi-va putin, sa vedem daca veniti cu vreo idee.

Soarecii au inceput sa gandeasca, pana cand unul dintre ei a rostit:

– Ceea ce trebuie sa facem este sa-l atacam pe motan si sa-l invatam minte!

– Asa, asa! incuviintara multi.

– Nu putem face asta, spuse soarecele batran, chiar daca il atacam toti, tot ne va invinge. Este mult mai puternic ca noi, dupa cum stiti. Hai sa gasim alta idee!

– Am putea sa punem paznici!

– Nu spune prostii!

In sfarsit, nimeni nu gasea nicio forma de a-l invinge pe motan.

– Singurul lucru pe care il putem face, a spus seful soarecilor, este sa avem mai multa grija si sa ne ascundem ori de cate ori simtim chiar si cel mai mic pericol. Adica ceea ce am facut dintotdeauna. Nu exista alt remediu.

Majoritatea soarecilor i-au dat dreptate sefului, insa numai unul a spus:

– Parca ati fi neghiobi! Solutia este foarte simpla: ii punem motanului un clopotel. Astfel vom sti mereu pe unde merge si vom avea timp sa ne ascundem.

– Ura! au strigat soriceii.

– Foarte bine, a rostit soarecele batran, mi se pare o idee buna. Dar ati uitat ceva important: cine ii pune motanului clopotelul?

Nimeni nu a raspuns, si unul cate unul, soarecii au parasit piata.

Etichete: ,
Etichete: , ,

Iata o intrebare pe care si-o pune orice persoana care vrea sa adopte o felina de casa. Detinerea unei pisici, indiferent de sex, implica responsabilitatea fireasca a asigurarii hranei si toaletei zilnice, schimbarea nisipului absorbant din ladita, mangaieri si joaca si, bineinteles, verificarile de rutina la veterinar, odata cu efectuarea vaccinarilor anuale.

Dar care sunt diferentele intre motani si pisici in ceea ce priveste convietuirea nostra cu aceste animalutze?

Pisica

In functie de caracteristicile temperamentale ale rasei alese, femelele sunt mai mult sau mai putin prietenoase cu strainii, mai jucause sau mai sobre, mai active sau mai lenese.

Avantajul este ca nu vor stropi peretii sau mobilierul cu celebra substanta ingrozitor mirositoare! Dezavantajul este ca, in perioada caldurilor, vor mieuna in fel si chip in incercarea de a atrage potentialii „petitori” din zona! Pe langa mersul taras, in postura specifica (pisica isi arata disponibilitatea pentru imperechere prin adoptarea unei pozitii favorabile actului sexual, cu posteriorul flexat in sus si coada data la o parte), si „frecatul” plin de sperante, de piciorul mesei sau chiar al tau, pisica nu va tine cont de nevoia ta de somn si va mieuna zi si noapte in cele cateva zile fertile.

Acest ritual zgomotos se va repeta de fiecare data cand pisica intra in calduri; in mod normal, la pisicile care traiesc intr-un mediu natural, caldurile apar de doua ori pe an, urmate de sarcina, nastere, alaptarea si intarcarea pisoilor. La pisicile de apartament, care nu pot raspunde chemarii naturii (fie ca nu vrem sa aiba pui, fie ca nu gasim un motanel potrivit), acest ciclu natural se deregleaza, iar pisica intra in calduri mult mai des si, in anumite cazuri, se comporta ca si cum ar astepta sau ar avea pui („ingrijeste” o jucarie, isi face cuiburi in dulapuri etc.).

Pentru a evita situatia, exista doua variante – administrarea de pastile care inhiba aparitia caldurilor sau sterilizarea. Prima varianta este recomandata in cazul in care totusi vrei ca pisicuta ta sa faca pui, dar esti inca in cautarea unui motanel. A doua varianta este recomandata pentru acele pisici pe care nu intentionezi sa le dai la monta. Este bine sa alegi una dintre variante, deoarece, in cazul in care pisica nu are cel putin 4 nasteri de-a lungul vietii, risca sa faca piometru (acumulare de puroi in uter) sau sa aiba lactatii false, care pot da complicatii nedorite.

In cazul in care pisica face pui, ea ii va ingriji exemplar – pisicile sunt excelente mame! Grija ta va fi gasirea unor stapani iubitori pentru pisoi!

In cazul in care optezi pentru castrare, aceasta este bine sa fie facuta dupa ce organismul pisicii este complet dezvoltat, adica dupa 1 an.

Motanul

Masculii sunt in general mai lenesi, mai putin activi, in special in timpul zilei, pe care si-o petrec in majoritatea timpului dormind, mancand si cascand alene. Motanii sunt mai activi noaptea, cand instinctul de vanator innascut le impune sa fie in alerta. Sunt animale teritoriale, astfel incat vor fi foarte deranjati de intrusi, fie acestia alte animale sau oameni.

Dezavantajul detinerii unui mascul necastrat este extrem de cunoscut – pentru a-si marca teritoriul, acestia stropesc peretii si mobilierul, precum si alte obiecte, in general noi, care apar pe „proprietatea” lor. In acest fel motanul avertizeaza potentialii intrusi ca terenul respectiv ii apartine. Problema este ca noua, oamenilor, nu ne convine deloc acest mod de exprimare.

In afara cazurilor in care detinem un exemplar valoros pentru rasa si vrem ca acesta sa aiba urmasi, solutia este unica – castrarea, efectuata dupa varsta de 1 an, cand organismul motanului este complet dezvoltat. Castrarea mai rezolva (cel putin in parte) o problema specifica masculului; datorita faptului ca animalul nu traieste in mediul lui natural si al faptului ca uretra este un canal extrem de subtire, motanii acumuleaza nisip in vezica urinara, pe care nu-l pot elimina si care poate chiar sa infunde uretra, iar animalul nu mai poate sa urineze. Aceasta afectiune poate duce la blocaje renale si chiar la moartea animalului, in cazul in care acesta nu este tratat la timp.

Astfel, este bine ca, in cazul in care optam pentru un motanel, sa ii facem analizele necesare pentru a determina ce fel de PH are urina si pentru a sti astfel ce fel de mancare trebuie sa-i administram, pentru a preveni aceasta problema, extrem de frecventa la masculi. In cazul in care animalul se confrunta deja cu acest tip de problema, castrarea este iminenta.

Motanul castrat se va simti la fel de bine ca unul necastrat, dar vom elimina astfel problema „stropitului” si vom preveni blocajele renale. In plus, motanul castrat va manca mai mult si va asimila mai bine hrana. Cu „sedinte” de joaca zilnice, extrem de placute si amuzante, atat pentru tine cat si pentru el, pericolul ingrasarii va fi indepartat.

Inainte de a opta pentru un motan sau o pisica trebuie, asadar, sa iei in calcul toate posibilitatile de mai sus si sa-ti stabilesti de la inceput optiunile, care vor afecta intreaga viata a animalutzului tau.

Auzim de multe ori remarci de genul: „se inteleg precum cainele si pisica” sau „cainele si pisica sunt dusmani de moarte”, dar putini dintre noi au stat sa se gandeasca ce intretine aceasta stare de tensiune intre cei doi prieteni atat de indragiti ai omului. Este adevarat, stim cu totii ca exista si exceptii: caini care se inteleg foarte bine cu pisicutele, ba chiar uneori se dezvolta prietenii ciudate intre aceste doua animale atat de diferite. Sa recunoastem insa: de cele mai multe ori o convietuire intre caine si pisica este imposibila, cel putin o convietuire pasnica! Dar de ce se intampla aceasta?

Unul dintre motive este faptul ca pisica a fost victima unei agresiuni din partea unui alt caine (si fiind un animal inteligent si cu o buna memorie nu va uita aceasta agresiune toata viata) si va privi cu suspiciune si agresivitate orice incrcare a altui caine de a se apropia de ea.

Un alt motiv il constituie modul diferit de comunicare al celor doua specii: de exemplu un caine care da din coada isi exprima bucuria revederii sau o stare de spirit foarte buna, in timp ce o pisica ce da din coada va exprima mai degraba furie si agresivitate decat fericire si disponibilitate pentru joaca. Pisica accepta sa fie mangaiata numai atunci cand ea isi doreste acest lucru; in schimb, cainele va cauta intotdeauna afectiune si companie, deci este posibil sa „invite” pisica la o scurta harjoneala si nu de putine ori pisica va intelege acest lucru nu ca pe o modalitate de incantare ci mai degraba ca pe o incercare de agresiune si va raspunde in consecinta – si nu va mirati daca raspunsul va fi sub forma unei labute peste bot. Raspunsul acesta nu va fi in mod evident apreciat de catre caine, cunoscut fiind faptul ca botul si nasul sunt cele mai sensibile zone ale lui deci… razboiul va fi inceput!

Dar ce ne facem daca nu ne putem hotari intre a adopta o pisica sau un caine si in final adoptam cate un exemplar din fiecare specie? Exista cateva solutii pentru a se putea pune bazele unei relatii cat mai stabile si mai ales cat mai pasnice intre viitorii nostri companioni. In primul rand este recomandat sa-i adoptam pe amandoi de la o varsta cat mai frageda, fiind mai usor sa formezi un cuplu caine – pisica astfel. De obicei, la animalele mature este destul de greu sa realizezi o relatie calma pentru ca vei gasi cu greu un caine matur care sa nu fi „vanat” macar o data pisica din vecini sau o pisicuta care sa nu prezinte „cicatrici” in urma unei intalniri cu un dulau.

O alta solutie este adoptarea unei pisicute foarte tinere si a unui caine mai in varsta pentru ca diferenta de temperament dintre cele doua animale nu va fi foarte mare: cainele fiind in varsta nu va avea foarte multa energie si nu va deranja foarte mult pisicuta in timp ce aceasta, fiind de varsta mica, va fi inocenta si va accepta mai usor catelul ca pe un coleg morocanos care poate fi totusi atras la joaca.

Deci daca va doriti in casa un cuplu format dintr-un caine si o pisica exista solutii pe care le puteti aplica, dar este nevoie de multa rabdare si mult timp petrecut impreuna cu cei doi pentru a-i face sa se accepte si poate chiar sa se iubeasca. Trebuie sa fiti atente sa petreceti acelasi timp si, mai ales, sa acordati aceeasi atentie fiecaruia, pentru a evita gelozia si competitia ce poate aparea oricand intre cei doi.

Dar prea multa pace plictiseste uneori: ce este mai amuzant decat o mica harjoneala prin casa intre acesti doi prieteni indragiti ai omului?

Naparlirea este un proces natural de schimbare si regenerare a firelor de par, necesar pentru adaptarea la conditiile climatice sezoniere. In general, pisicile isi schimba blana de doua ori pe an: primavara, cand pierd „haina groasa” de iarna, si toamna, cand isi pregatesc „imbracamintea”, pentru a se proteja de frig.

Pisica -  Mio

Semn de sanatate

Naparlirea periodica este, insa mult mai evidenta la pisicile care traiesc afara, decat la cele care traiesc in casele noastre – asta fiindca la pisica domestica, obisnuita cu aerul conditionat vara si cu caldura de la calorifer iarna, naparlirea poate deveni o stare constanta.

Asadar, nu te supara pe pisica ta daca iti lasa par prin toata casa, fiindca este perfect normal sa se intample acest lucru. Pisicile naparlesc pentru a scapa de parul deteriorat sau mort de pe corp, care, daca nu este indepartat, poate provoca iritatii.

In general, naparlirea este considerata un semn de sanatate, fiindca pisicile bolnave nu naparlesc. Procesul este in mare parte influentat de lumina naturala, sau mai bine zis de cat de mult este expusa pisica la lumina soarelui intr-o zi, dar variaza foarte mult de la o rasa la alta si de la un mod de ingrijire la altul. De asemenea, la fel ca si oamenii, unele pisici naparlesc mai mult, altele mai putin, dar la fel de adevarat este ca pisicile pot naparli excesiv in perioadele de stres.

Sfaturi utile

Naparlirea nu poate fi oprita deoarece este un fenomen  absolut normal si natural. Cu toate acestea, exista cateva lucruri pe care le poti face pentru a evita, in mare parte, efectele neplacute ale acestui proces:

1. Perie pisica o data pe zi, sau chiar mai des! Periatul zilnic este obligatoriu in aceasta perioada. Astfel, vei evita ghemele de blana si inghitirea acestora de catre pisica si, in plus vei favoriza aerisirea pielii, eliminand din start posibilitatea aparitiei alergiilor si a eventualelor afectiuni dermatologice.

2. Alege peria in functie de blana pisicii. Pentru blana scurta sunt potrivite periile moi, cu dintii scurti si desi, pentru a elimina cat mai mult din parul mort, dar care sa nu raneasca pielea pisicii. Pentru blana lunga, e bine sa folosesti perii putin mai dure, cu dintii mai rari si mai lungi, care sa poata descalci eventualele ghemotoace.

3. Periatul corect presupune miscari continue, efectuate cu blandete, in directia cresterii firelor de par.

4. Orice pisica trebuie obisnuita cu periatul de la varste fragede. Multe pisici adora sa fie periate, insa altele suporta greu aceasta operatiune.

5. Ofera pisicii o dieta cat mai calitativa si echilibrata! Sanatatea pisicii este reflectata si de aspectul blanii. Cu cat pisica are o dieta mai echilibrata, cu atat sanatatea sa va fi mai buna, iar blana mai frumoasa si naparlirea mai moderata.

6. Periatul trebuie facut usor, in perioade scurte, intr-o atmosfera pozitiva si trebuie oprit la protestele pisicii.

7. Folosirea recompenselor poate face ca sedintele de periat sa fie placute. Cu cat o faci sa ii placa mai mult, cu atat mai dese si mai lungi pot fi momentele dedicate acestei indeletniciri.

8. Pisicile cu parul lung trebuie sa fie periate intai cu un pieptene cu dintii mari rari, apoi cu unul cu dintii mai desi.

9. In perioada de naparlire, este recomandata cel putin o samponare a blanii, in special la inceput, pentru a elimina masiv parul mort. Desi poate fi refractara la inceput, pisica se va simti mult mai bine dupa baie.

10. Schimba mai des apa din bolul pisicii, deoarece se poate ca firele de par cazute atunci cand bea apa sa o deranjeze si sa refuze sa mai bea in continuare. Este bine ca pisica sa fie hidratata corespunzator.

Datorita parului scurt si lipit de corp, rasele Devon Rex si Cornish Rex sunt renumite pentru faptul ca naparlesc foarte putin, iar pisicile din rasa Sphynx nu naparlesc deloc, intrucat sunt aproape total lipsite de par.

Stresul si imbolnavirea pot determina o pierdere excesiva a parului. O pisica cu o boala cronica, care naparleste, poate, de asemenea, avea leziuni ale pielii si la fel de bine o piele subtire si anormal de cutata si acoperita de cruste. In cazurile unei naparliri exagerate, un medic veterinar ar trebui sa-ti axamineze pisica.


Nu-i asa ca sunt frumoasa?

o pisica dragutza inconjurata de stelutze

sunt sclipitoare ca o printesa!

Calendar

Octombrie 2017
L M M M V S D
« Mai    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Adopta o pisica si castiga dragostea ei neconditionata!

un suflet mic pentru un om mare

Motanelul lui mama

Pufuletz

Chiar sunt fotogenic!de aceea ma pozeaza mama asa mult!

Arhive

Exprima-ti parerea,sunt curioasa ce crezi!

Click aici pentru a te inscrie la acest blog si pentru a primi notificatii pe email despre cele mai noi si interesante postari

Alătură-te altor 8 urmăritori