Pufilica's Blog

Archive for the ‘Sanatatea pisicii tale’ Category

Pisica este un animal care vomita foarte usor, chiar si atunci cand este perfect sanatoasa – motivul pentru care se intampla acest lucru este faptul ca pisica elimina astfel ghemele de par acumulate in stomac, pe care nu le poate elimina pe alta cale.

Datorita felului in care isi ingrijeste zilnic blana, este imposibil ca parul mort, care se desprinde dintre firele sanatoase pe masura ce pisica se linge, sa nu ajunga si in stomac. Cand cantitatea de par astfel inghitit este prea mare, pisica il elimina. Veti gasi astfel de gheme de par, in general de forma lunguiata (forma stomacului), de fiecare data cand voma pisicii este nepatologica. Prin urmare, faptul ca pisica vomita nu este un motiv serios de ingrijorare, desi este evident ca „procedeul” de eliminare a ghemelor de par este departe de a fi placut pentru pisica.

Daca insa pisica vomita foarte des si nu din motivul eliminarii ghemelor de par, atunci o vizita la medic este cea mai buna solutie.

Pentru ca pisica sa vomite mai rar

Ingrijirea blanii
Pentru a reduce frecventa cu care pisica isi curata stomacul de firele de par inghitite se recomanda ca ingrijirea blanii acesteia sa faca parte si din programul detinatorului pisicii – la rasele cu par scurt este suficient ca parul sa fie periat o data la 3-4 zile cu o perie cu dinti scurti si desi sau cu manusa speciala care se gaseste in comert. Pentru pisicile cu blana lunga insa, ingrijirea parului trebuie sa se faca mai frecvent (chiar zilnic), in primul rand pentru a descurca blana si a impiedica formarea de „gheme” si „incalcituri” si in al doilea rand pentru a elimina firele de par moarte.

Blana pisicii trebuie periata cu o frecventa mai mare in perioadele de naparlire, cand cantitatea de par mort este mai mare si, prin urmare, posibilitatea ca pisica sa inghita cantitati semnificative de par pe care sa le vomite ulterior este de fapt o certitudine.


Iarba si plantele de apartament

Este bine sa punem la dispozitia pisicii un bol cu iarba, mai ales in perioadele „critice” ale naparlirii (primavara si toamna), pentru ca iarba ajuta pisica sa elimine ghemele de par mai usor. Datorita tendintei pisicii de a manca iarba in acest scop, este bine sa avem grija la plantele de apartament in primul rand pentru ca unele dintre ele sunt otravitoare (de exemplu muscata, azaleea, dracena, limba soacrei, narcisa, crinul, filodendronul), in al doilea rand pentru ca o pisica „ambitioasa” le poate distruge.

Cateva dintre plantele netoxice, dar pe care pisica le poate „ataca” in cautare de vomitive, sunt: begonia, dalia, trandafirul, trandafirul miniatural, panselutele, violetele, graul (il mentionam pe cel din urma pentru ca il punem la incoltit in anumite perioade ale anului si de sarbatori).

Pentru a avea mereu la dispozitie iarba atat de necesara, aceasta poate fi cultivata foarte usor acasa, intr-o jardiniera sau intr-o tava – semintele de iarba pentru pisici se gasesc in general la pet-shop-uri si in florarii. Astfel pisica va avea mereu iarba proaspata la dispozitie si nu va mai incerca sa-si rezolve problema rontaind florile noastre preferate!

Anunțuri

Este greu sa facem un raport exact intre varsta unei pisici sic ea a unui om, dupa cele mai folosite rapoarte se considera ca atunci cand o pisica are un an are aceeasi varsta ca un copil de 16 ani, o pisica care are 2 ani se considera a fi in conditii similare de dezvoltare ca o persoana de 21 de ani. Succesiv, fiecare an dupa implinirea a 2 ani de viata este echivalent cu 4 ani de viata ai unui om. Este imposibil de specificat o varsta anume dar marea majoritate a specialistilor considera ca o pisica este batrana dupa varsta de 10 ani, au existat si pisici care au trait aporape 30 de ani dar media de varsta este de 15 ani. Pisicile castrate si sterilizate au o medie mai mare de viata decat celelalte, asa cum si pisicile rezultate din imperecherea de rase diferite traiesc mai mult decat cele din rasele pure.

Ca si in cazul oamenilor pe masura ce pisica creste si imbatraneste apar o serie de schimbari in organism iar sistemul imunitar scade, cu ajutorul unui regim de viata sanatos care include atat o dieta adecvata cat si un mediu propice pentru a trai, exercitii si ingrijiri medicale avizate orice pisica poate trai multi ani linistita alaturi de stapanii sai.

Semnele care apar pe masura ce pisica imbatraneste :

  • Scade senzatia de sete, putand sa apara deshidratarea
  • Apare intoleranta la temperaturi scazute sau la temperaturi ridicate aceasta deoarece scade capacitatea de reglare a temperaturii corpului
  • Vazul, auzul, echilibrul, mirosul, gustul isi pierd din acuitate
  • Sistemul imuitar scazut permite aparitia infectiilor
  • Apar probleme dentare – paradontoza si pierderea dintilor
  • O alta afectiune intalnita la pisicile batrane sunt aftele bucale
  • Apar dificultati in a inghiti mancarea datorita scaderii productiei de saliva
  • Stomacul si intestinele nu mai pot digera mancarea foarte repede si foarte bine si astfel apar probleme de natura digestiva
  • Functiile ficatului si ale rinichilor sunt si ele afectate
  • Posibilitatea de aparitie a cancerului este mai mare cu cat pisica este mai inaintata in varsta
  • Muschii isi pierd din vigoare si tarie
  • Presiunea sangelui creste
  • Oxigenul nu mai ajunge usor in sange pentru ca plamanii devin mai putin flexibili si muschii implicati in procesul de respiratie slabesc in putere.
  • Descresterea numarului de celule la nivelul creierului duce la incetinirea timpului de reactie, pierderi partiale de memorie, iritabilitate si dezorientare.

Dupa ce pisica implineste 10 ani, orice posesor al unei pisici, indiferent de rasa si sex trebuie sa acorde o atentie speciala dietei, controalelor medicale, monitorizarii pisicii si exercitiilor.

Dieta – o pisica batrana (care imbatraneste) trebuie da beneficieze de cateva schimbari in dieta :

– mai putine calorii pentru ca pe masura ce imbatraneste este mai putin activa.

– o dieta cat mai variata din ounctul de vedere al felurilor de mancare – mancare uscata, semipreparata, gatita etc.

– evitati excesul de proteine, fosfor si sodiu, ridicati nivelul de vitamine din alimentatie, in special al vitaminelor A, B1, B6, B12 si E si al grasimilor nesaturate. Medicul veterinar stie cel mai bine de ce tip de vitamine are nevoie pisica.

Controalele medicale de rutina ar trebui sa aiba loc de doua ori pe an, astfel se pot preveni o serie de afectiuni si se pot depista altele din timp.

Monitorizarea consta in acordarea de atentie sporita comportamentului pisicii si observarea oricaror schimbari de comportament, schimbari care observate la timp pot preveni evolutia unor boli.

Exercitiile sunt obligatorii pentru orice pisica batrana chiar si pentru cele care sufera de artrita. Prin miscare muschii nu se atrofiaza, circulatia sangelui se imbunatateste iar memoria este stimulata. Chiar si o pisica care traieste numai in casa trebuie sa aiba ore de exercitii (de joaca). Nu lasati pisica sa doarma ore in sir.


Pisicile sunt, prin natura lor, foarte curioase insa aceasta caracteristica le poate pune in situatii periculoase. O sticla lasata deschisa ce contine o substanta chimica sau un lichid toxic scapat pe jos poate fi sursa de otravire a pisicii. Substanta otravitoare poate ajunge pe blana sau labutele pisicii sau poate fi inghitita de patruped.

Simptomele unei otraviri in cazul pisicilor sunt:

  • diareea,
  • vomitarea,
  • spasmele,
  • convulsiile,
  • nervozitatea,
  • mirosul de chimicale pe corpul animalului.

Exista si cazuri in care pisica poate intra in coma. Cele mai intalnite otravuri sunt substantele caustice (acidul de baterie, detergentul, substantele de indepartat grasimea sau praful, lesia) si produsele din petrol (vopselele, ceara pentru curatat podele si solutiile de curatat hainele). De asemenea, exista surse de otravire pentru pisica la care ne gandim mai putin, precum:

  • bauturile alcoolice,
  • ciocolata,
  • medicamentele pentru oameni (aspirina si acetaminofenul),
  • ceapa
  • acetona.
Unele plante de apartament ca aloe vera, avocado, narcisa, filodendronul sau laleaua sunt otravitoare pentru pisici.

In cazul in care pisica prezinta simptome ale otravirii trebuie sa reusim sa actionam cu calm. Daca pisica se afla in stare de coma sau are convulsii trebuie dusa imediat la veterinar. Este bine sa luam cu noi si recipientul din care credem ca a baut. Daca blana pisicii miroase a substante chimice trebuie sa o spalam cu sapun pana cand mirosul dispare pentru ca patrupedul va linge zona otravita. Trebuie sa incercam sa-i clatim gura cu apa curata. In cazul in care otrava nu este o substanta caustica sau un produs din petrol si pisica inca nu a vomitat putem sa-i provocam vomitarea dandu-i trei lingurite de apa oxigenata la fiecare zece minute pana vomita, insa nu trebuie sa depasim trei doze. Este foarte probabil ca pisica sa nu stea linistita si sa nu accepte apa oxigenata. In acest caz trebuie sa o ducem imediat la veterinar.

O alta sursa de otravire poate fi intoxicatia cu monoxid de carbon. O cauza intalnita a acestei probleme este transportarea animalului in partbagajul masinii. Printre simptomele intoxicatiei sunt incluse lipsa de coordonare in miscare, convulsiile sau gingiile albe, ca semn al unui soc. In cazul in care suspectam o intoxicatie cu monoxid de carbon trebuie sa scoatem imediat pisica la aer proaspat, sa udam ochii felinei cu apa curata si sa o transportam la un cabinet veterinar.

Daca pisica are un grad de otravire scazut putem sa o hranim cu lapte, albus de ou sau ulei vegetal. Doza de ulei vegetal este de doua lingurite pentru o pisica de marime medie si trebuie sa o adaugam la mancare, nu sa incercam sa i-o administram cu forta.

Pisicile se pot imbolnavi prin contact direct cu unele substante sau cu alte animale. Pentru mare parte din bolile contagioase ale pisicilor exista vaccinuri. Tineti minte ca si pisicile tinute in interior se pot imbolnavi de o boala contagioasa si trebuie vaccinate preventiv. Afectiuni periculoase pot fi transmise pisicilor prin intermediul stapanului sau din cauza iesirilor din casa pe ascuns. Urmeaza o lista cu unele dintre cele mai intalnite boli contagioase ale pisicilor.
VIRUSUL IMUNODEFICIENTEI FELINE – aceasta boala, numita si FIV, este echivalentul pisicilor la HIV (Human Immunodeficiency Virus). Ca si in cazul oamenilor, aceasta boala compromite sistemul imunitar, favorizand aparitia cancerului, infectiilor si a altor boli grave. Aceasta boala este incurabila si se transmite prin saliva animalului. Contrar ideilor preconcepute, Feline Immunodeficiency Virus nu se transmite in timpul imperecherii. Exemplarele infectate pot sa nu arate semne ale bolii multi ani, dar trebuie ferite de contactul cu alte pisici. Printre cele mai intalnite simptome sunt anemia, gastroenterita, diareea si infectii ale pielii, ochilor, tractului urinar, etc. Trebuie sa fiti pregatiti sa tratati imediat si ferm orice problema de sanatate.

BORDETELLA – este o afectiune respiratorie usoara, care se declanseaza deseori in locurile cu multe pisici, ca adaposturi si crescatorii (aceasta infectie este cunoscuta si ca „tusea de crescatorie”). Boala este declansata de bacteria Bordetella bronchiseptica si este mai intalnita la caini decat la pisici. Bordetella este transmisa prin aer, cainii putand imbolnavi pisicile si invers. Exista un vaccin iar la primele semne ale bolii (scurgeri nazale si ale ochilor, febra, tuse, pierderea apetitului, depresie) trebuie sa mergeti cu pisica la veterinar.

CHLAMYDIA – este o afectiune respiratorie a carui simptom principal este aparitia conjunctivitei. Boala, numita si Chlamydophila felis, ataca celulele mucoase ale conjunctivei, intestinelor si a canalelor genitale. In cazul puilor, boala poate declansa pneumonia. Chlamydia se transmite prin contact direct cu o pisica infectata iar puii se pot imbolnavi in timpul nasterii. Aceasta afectiune apare, de obicei, la pui intre cinci si noua luni si la pisici care traiesc in locuri aglomerate, precum adaposturile. Chlamydia este tratabila, folosindu-se unguente antibiotice (de obicei, tetraciclina).

PANLEUKOPENIA – este produsa de un virus intestinal foarte periculos, care ataca celulele intestinale si maduva osoasa. Virusul care provoaca aceasta boala poate supravietui in afara unei gazde pentru mai multe luni. Pot fi afectate pisici de orice varsta, insa boala este mai intalnita la pui. Cele mai intalnite simptome ale bolii sunt: depresia, pierderea apetitului, febra, vomarea, diareea si deshidratarea. Palparea zonei abdominale poate fi foarte dureroasa pentru pisicile bolnave. Odata infectata, o pisica poate muri in primele cinci zile, daca nu este tratata. Cea mai intalnita sursa de infectare este contactul direct cu urina, fecalele, saliva sau voma unei pisici bolnave. O alta sursa de infectare pentru pisici poate fi un om care a intrat in contact cu o alta felina bolnava. Femelele gestante infectate vor naste pui bolnavi.

LEUCEMIA PISICILOR – este un virus foarte contagios si periculos. Boala se transmite prin contact direct cu saliva, secretiile nazale, urina, fecalele sau laptele unei pisici infectate. Leucemia felina contribuie la instalarea cancerului si slabeste sistemul imunitar al animalului. Exista un vaccin pentru aceasta boala, dar nu este 100% sigur. Cand achizitionati o pisica, este foarte bine sa ii faceti teste medicale pentru identificarea acestei boli. Leucemia pisicilor nu se transmite la om si pisicile bolnave pot trai multi ani fara probleme. Printre simptomele leucemiei feline se numara scaderea apetitului, febra, apatia, infectii secundare cauzate de slabirea sistemului imunitar, respiratie dificila si gingivita.

RINOTRAHEITA VIRALA FELINA – este o boala care afecteaza aparatul respirator superior si este cauzata de un vius herpetic care se transmite prin saliva pisicilor. Aceasta afectiune poate fi fatala pentru pui. De asemenea, unele pisici pot fi decat purtatoare ale virusului, pe care il pot da altor patrupede. Printre cele mai intalnite simptome sunt stranutul, secretii nazale, conjunctivita (ce poate duce la ulcer ocular), febra, pierderea apetitului, depresie sau pneumonia. Boala este incurabila si se poate manifesta in mod sever de mai multe ori pe parcursul vietii. Tratamentul poate decat sa reduca disconfortul din timpul perioadelor cand virusul devine activ.

Anafilaxia este o problema de sanatate care se instaleaza rapid atunci cand pisica este expusa la un anumit alergen. In cazuri extreme, reactia la alergeni poate fi fatala. Anafilaxia este imprevizibila pentru ca aproape toate substantele pot declansa o reactie alergica. Efectele acestor reactii pot fi diminuate de identificarea rapida a alergiei si de administrarea imediata a unui tratament adecvat.

Aproape orice substanta inghitita, atinsa sau mirosita poate cauza anafilaxie la pisici. De asemenea, intepaturile insectelor sau medicamentele pot fi cauze ale reactiilor alergice. Daca pisica dumneavoastra a intrat in contact cu cu un alergen periculos, corpul acesteia va reactiona de obicei foarte sever.

Simptomele unei reactii alergice severe includ stare de soc, respiratie ingreunata, voma, urinare necontrolata. Gingiile animalului vor avea o culoare palida iar picioarele vor fi reci. O alta reactie alergica poate implica umflarea capului pisicii. Reactiile alergice sunt destul de rapide, declansandu-se de obicei la cateva minute dupa expunerea la factorul alergen. Cateodata, zona in care pisica a fost intepata sau a intrat in contact cu alergenul va fi iritata, foarte calda si dureroasa. Este foarte important ca patrupedul sa nu se raneasca mai mult incercand sa se scarpine sau sa muste zona respectiva.

Reactia pisicii dumneavoastra la un alergen poate fi imediata si nu exista teste stiintifice care sa determine daca patrupedul este hiper-sensibil la anumiti stimuli. Este important sa indepartati substanta care provoaca reactia alergica cat mai repede, dupa ce aceasta a fost identificata. Uneori un vaccin poate fi suficient, dar in cazurile severe va fi nevoie de spitalizare. Pe langa eliberarea cailor respiratorii, felinei ii vor fi administrate fluide pentru a se rehidrata. Medicamente precum epinefrina sunt administrate in cazul socurilor severe iar antihistaminicele vor ajuta la controlul pe viitor al alergiei. De cele mai multe ori, animalele care au suferit o reactie alergica severa vor avea nevoie de tratament intens intre 24 si 48 de ore dupa declansarea socului anafilactic.

Nu exista modalitati eficiente de a preveni prima reactie alergica, insa odata ce alergenul este identificat, contactul cu acesta poate fi controlat. Socul anafilactic este un tip de reactie alergica ce poate duce rapid la moarte daca nu este tratata la timp. In cazul in care credeti ca pisica dumneavoastra sufera un soc anafilactic, mergeti de urgenta cu animalul la cea mai apropiata clinica veterinara.

Pisicile se pot ineca din diverse cauze iar cu cat animalul sugrumat incearca mai tare sa respire cu atat va deveni mai panicat. Felinele se pot ineca cu obiecte obisnuite din casa, precum nasturi, haine, snururi, beteala sau jucarii mici. De asemenea, pisicile se pot ineca si cu bucati de mancare foarte mari. Existe si cazuri in care pisicile se pot ineca din cauza umflarii gatului, ca efect al unei alergii. Oricare dintre situatii poate pune viata patrupedului in pericol iar proprietarul trebuie sa reuseasca sa elibereze caile respiratorii ale animalului fara sa se raneasca sau sa agraveze situatia pisicii.

In cazul in care nu sunteti sigur daca pisica dumneavoastra s-a inecat cu ceva, exista cateva semne care ar putea indica o astfel de problema. Urmariti daca pisica isi freaca labuta de bot, limba animalului capata o tenta de albastru, patrupedul este ametit sau chiar inconstient. Apropiati-va de felina cu precautie. Daca pisica este stresata si agitata, imobilizati-o.

Apucati capul pisicii cu degetul mare si aratatorul de la aceeasi mana, sprijinindu-i capul in palma. Degetele cu care incercati sa deschideti gura pisicii trebuie sa fie pozitionate chiar in spatele caninilor. Ridicati usor capul animalului astfel incat nasul acestuia sa fie in pozitie verticala. Apropiati degetul mare de cel aratator si gura pisicii se va deschide. Scoateti usor limba patrupedului si, daca vedeti obiectul, incercati sa-l scoateti cu degetul. In cazul in care obiectul din gura pisicii este un ac, renuntati la incercarea de a-l scoate si mergeti de urgenta la un medic veterinar.

Daca nu puteti scoate obiectul (altul decat un ac), ridicati pisica apuncandu-i picioarele din spate. Scuturati energic animalul si loviti usor spatele acestuia pentru a-l ajuta sa elimine obiectul strain. Daca pisica nu elimina obiectul, asezati-o pe o parte si puneti-va palmele in spatele ultimei coaste, pe ambele parti ale abdomenului. Apropiati palmele rapid de trei sau patru ori. Repetati aceasta manevra daca obiectul nu este eliminat.

In cazul in care obiectul ineaca in continuare pisica, mergeti de urgenta la un medic veterinar. Daca obiectul a fost eliminat dar pisica tot nu respira, verificati pulsul animalului asezandu-va degetele in spatele umarului si pe mijlocul pieptului patrupedului. In cazul in care inima pisicii bate, intoarceti animalul pe o parte. Intindeti-i gatul, tineti gura patrupedului inchisa si suflati cu fermitate in narile acestuia. Repetati procedura de trei ori, o data la patru secunde, pana cand simtiti ca pisica se impotriveste sau ca pieptul acesteia se ridica. Dupa fiecare repriza de respiratie artificiala, asteptati cateva secunde pentru a sesiza daca pisica poate respira singura. Daca animalul nu isi revine, duceti-l de urgenta la un medic veterinar si continuati respiratia artificiala pe drum.

Pisicile in varsta sunt afectate de aceleasi boli de care sufera si oamenii dupa ce depasesc o anumita varsta. Diabetul, afectiuni renale, probleme cardiovasculare sau cancerul sunt printre cele mai grave probleme de sanatate care pot afecta o pisica aflata in ultimii ani de viata. Partea buna este ca multe dintre aceste boli pot fi tratate cu succes si pisica dumneavoastra poate trai in continuare o viata relativ normala.

Diabetul

Diabetul felin este de doua tipuri: fie este cauzat de producerea insuficienta de insulina, fie celulele nu mai sunt capabile sa utilizeze eficient insulina. Chiar daca pisicile se pot imbolnavi de diabet la orice varsta, aceasta afectiune este mai intalnita la felinele batrane sau obeze. Printre cele mai intalnite simptome se numara: setea si urinarea excesive, pierderea in greutate, vomare, pierderea apetitului, pielea si blana sunt in stare proasta.

O dieta bogata in fibre si carbohidranti complecsi este recomandata pentru pisicile obeze si bolnave de diabet. Aceasta dieta ajuta la controlarea nivelului de glucoza din sange. Medicul veterinar poate indica cel mai bun regim alimentar avand in vedere particularitatile fizice ale pisicii dumneavoastra. Insa uneori va fi nevoie de injectiile cu insulina sau de administrarea unor medicamente pe cale orala. Este esential sa urmariti nivelul insulinei pentru a evita o supradoza ce poate fi fatala pentru felina.

Acumularea de grasime pe ficat

Aceasta afectiune apare la pisicile care brusc nu mai mananca sau pierd in greutate prea repede. Acumularea de grasime pe ficat se poate declansa si alaturi de diabet. Cauza exacta a acestei boli este inca necunoscuta si poate fi diagnosticata decat printr-o biopsie hepatica. Unii medici veterinari spun ca acumularea de grasime pe ficat poate fi fatala in primele 48 de ore de la aparitia primelor simptome. Vestea buna este ca aceasta afectiune poate fi tratata cu succes. Desi acumularea de grasime pe ficat nu este o boala care afecteaza doar pisicile batrane, aceste feline sunt predispuse la aceasta problema de sanatate din doua motive:

1. Pisicile in varsta tind sa devina supraponderale si, cand sunt supuse la un regim de slabire, pierd prea mult si prea repede in greutate.

2. Din diverse motive, pisicile batrane se imbolnavesc deseori de anorexie si slabesc foarte repede.

Printre cele mai intalnite simptome ale acumularii de grasime pe ficat se numara: anorexia (pierderea apetitului), apatie, pierderea rapida in greutate, icter (ingalbenirea ochilor si a pielii), vomare si umflarea abdomenului. Tratamentul pentru o astfel de boala poate fi foarte deranjant pentru animal, avand in vedere ca felina va fi hranita cu forta, printr-un tub. Cel mai important este ca pisica sa ia in greutate iar tratamentul poate dura intre doua si sase saptamani.

Boala cronica de rinichi

Aceasta afectiune este foarte intalnita la pisicile batrane si este caracterizata de o deteriorare graduala a functiei rinichilor. Boala va duce la eliberarea in sange a toxinelor care sunt de obicei eliminate prin urinare. Boala cronica de rinichi este diagnosticata prin analiza sangelui si a urinei animalului. Printre cele mai intalnite simptome sunt: pierderea in greutate, sete si urinare excesive, lipsa apetitului, vomarea, urinare dificila si o blana neingrijita.

Pisicile grav bolnave vor trebui internate pentru rehidratare insa majoritatea proprietarilor pot invata singuri sa hidrateze subcutanat felina. Medicul veterinar s-ar putea sa recomande o dieta saraca in proteine iar medicamentatia va fi indicata in functie de alte probleme de sanatate ale pisicii (precum hipertensiune sau anemie). Este esential sa nu incepeti vreun tratament sau regim alimentar pentru pisica bolnava fara sa cereti mai intai sfatul medicului. Ca o ultima varianta, exista si operatiile de transplant renal, insa acestea nu sunt recomandate pisicilor batrane si sunt destul de scumpe.

Hipertiroidismul

Aceasta boala este cauzata de cresterea tiroidei, care duce la un exces de hormoni tiroidieni. Tratamentul hipertiroidismului este complicat de faptul ca aceasta boala este deseori insotita de una sau mai multe afectiuni ale rinichilor sau ale inimii. Primele semne ale bolii pot include: slabire, sete si urinare excesive, cresterea apetitului, vomare, diaree si hiperactivitate.

Tratamentul poate fi medicamentos, mai ales in cazul pisicilor care sufera si de boli ale rinichilor. Partea proasta a acestui tratament este ca trebuie luat tot restul vietii. Desi este mai scump, tratamentul cu iod radioactiv este de obicei preferat interventiei chirurgicale pentru ca se evita anestezia. O operatie de inlaturare a glandei tiroide poate fi la fel de eficienta ca si tratamentul cu iod radioactiv insa nu este recomandata pisicilor in varsta.

Boli ale inimii

Hipertensiunea la pisici este aproape intotdeauna asociata cu boli ale rinichilor, hipertiroidism sau anumite boli cardiovasculare. Chiar daca hipertensiunea era o afectiune rar intalnita la pisici, faptul ca in zilele noastre felinele domestice traiesc mai mult duce la cresterea numarului de pisici cu hipertensiune. Printre cele mai intalnite simptome se numara: ritm crescut al batailor inimii, pupile dilatate care nu raspund la lumina si pierderea subita a vederii. Tratamentul acestei probleme de sanatate va viza in principal boala care cauzeaza hipertensiunea, iar medicul poate recomanda o dieta saraca in sare.

Cea mai intalnita forma de boala a inimii la pisici este cardiomiopatia, care inseamna afectiune a muschiului inimii. Semne care va pot ingrijora sunt: respiratia greoaie, pierderea apetitului, letargie, tuse sau lipsa puterii in picioarele din spate.

Cancer

Cancerul este principala cauza a mortii pisicilor in varsta, mai ales sub forma leucemiei sau cancerului mamar. Ca si in cazul oamenilor, diagnosticarea prematura creste sansele de supravietuire, mai ales in cazul pisicilor batrane, al caror sistem imunitar este slabit. Chiar daca nu exista metode sigure de a preveni aparitia cancerului, sterilizarea pisicii poate scadea riscul de imbolnavire. Primele semne ale cancerului sunt micile umflaturi ce pot fi sesizate daca realizati mai des perierea parului pisicii. Nu uitati insa sa controlati si gura si urechiile. De asemenea, nasul si/sau urechile se pot inrosi sau inflama, mai ales in cazul pisicilor albe, care sunt predispuse la cancer de piele pe masura ce imbatranesc. Pisica bolnava de cancer va fi letargica si va pierde in greutate. Tratamentul poate include folosirea radiatiilor, chimioterapia sau interventia chirurgicala, in functie de tipul cancerului.


Nu-i asa ca sunt frumoasa?

o pisica dragutza inconjurata de stelutze

sunt sclipitoare ca o printesa!

Calendar

Octombrie 2017
L M M M V S D
« Mai    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Adopta o pisica si castiga dragostea ei neconditionata!

un suflet mic pentru un om mare

Motanelul lui mama

Pufuletz

Chiar sunt fotogenic!de aceea ma pozeaza mama asa mult!

Arhive

Exprima-ti parerea,sunt curioasa ce crezi!

Click aici pentru a te inscrie la acest blog si pentru a primi notificatii pe email despre cele mai noi si interesante postari

Alătură-te altor 8 urmăritori