Pufilica's Blog

Archive for the ‘Alegerea unei pisici’ Category

NUME PENTRU PISICUTE:
A
Adele
Abby
Asia
Alma
Alissa
Alice
Ariel
Amy
B
Betty
Bella
Bitzi
Bonnie
C
Cici
Candy
Carrie
D
Darling
Daisy
Dora
Doris
E
Emy
Ella
Elma
Exi
F
Fluffy
Fifi
Fanny
Flippy
H
Honey
Hanny
J
Joke
Jasmin
Jody
K
Kelly
Kim
Kara
Katie
Kari
Kiri
Kiss
L
Lady
Loony
Lilly
Linda
Lolita
M
Maddie
Mitzi
Mitzuca
Minnie
Missy
Miss
Mika
Miska
Misha
Masha
Mara
Merry
Mary
Mandy
Mara
Mommy
N
Natty
Nanny
Netty
Nona
Nora
Nini
Niki
P
Pisi
Pisuna
Pissy
Pussy
Puss
Pisa
Pony
Pam
Paty
S
Sissy
Samy
Suzy
T
Tanja
Tamy
Tassy
Tony
Y
Yam-yam
Yummy
Z
Ziggy

NUME PENTRU MOTANEI:

Numentmota
A
Aki
Artie
Arthur
Argo
Arko
B
Bob
Bat
Bamse
Bart
Bertie
Bitzi
Buf
Bomb
Blast
C
Coro
Cody
Cady
Cody
Cox
D
Dodo
Domby
Dub
E
Ebony
Eno
Eddy
F
Fido
Floppy
Fluff
Fix
H
Hub
Hoax
J
Jinx
Jiddy
K
Koty
Kot
Katu
Koto
Kobe
L
Lazy
Loony
Loot
Lord
M
Moty
Moth
Morgolth
Mordor
Motanel
Muddy
Moody
Muff
Muffy
Muffin
Moo-shoo
N
Nod
Nap
Navy
Nin
Nip
Nuff
P
Puff
Puffy
Pum-pum
Paddy
S
Shobo
Soshon
Shosho
Saty
T
Toby
Tony
Tim
Tom
Tommy
Tum-tum
Tummy
Tud
Y
Yolk
Yoda
Yodi
Z
Ziggy
Zap
Zig-Zag

De foarte multe ori cei care doresc sa adopte o pisica au o mare dilema – sa opteze pentru o pisica de rasa (siameza, birmaneza, persana) sau pentru o pisica „de rasa comuna”, „maidaneza”.

Interesant este ca acest fapt este inca putin cunoscut! Pisica „de rasa comuna”, devenita „maidaneza” prin inmultirea in libertate si astfel foarte des intalnita pe strazi si prin curti „in stare salbatica”, este de fapt Pisica Europeana, o rasa in sine.

Blana pisicii europene are variatii de culoare din cele mai diverse, predominante fiind variantele „tigrata”, in combinatii diferite, si „patata”, de la alb cu negru pana la tricolor. Ochii pot fi verzi sau gabeni.

Asadar, oricum ati opta, pisica dumneavoastra va fi… de rasa!

Practic, optiunea pentru o rasa anume tine de caracteristicile acesteia, in functie de aspect (care tine de gusturile fiecaruia) si, evident, de temperament. Daca doriti o pisica foarte independenta si chiar capricioasa, alegerea potrivita este siameza. Daca doriti o pisica echilibrata din toate punctele de vedere, calina si nepretentioasa, luati o pisica europeana. Daca doriti o pisica linistita si prietenoasa,birmaneza este una din variantele optime. Daca doriti o pisica „lenesa” si in general tacuta, alegeti o persana.

Fiecare rasa are avantajele si dezavantajele ei; unele rase sunt predispuse la anumite afectiuni (persana, de exemplu, datorita conductului lacrimal scurt, va avea in permanenta o secretie lacrimala abundenta care, neigienizata – curatata cu un servetel curat – periodic, poate genera probeme oculare). Alte rase sunt mai prietenoase (balineza, de exemplu, care este de-a dreptul „lipicioasa”) sau mai „credincioase” stapanului(birmaneza, siameza). Daca vreti sa faceti si o fapta buna si sa aveti mai putine batai de cap in ceea ce priveste ingrijirea pisicii pe care o doriti, adoptati o „maidaneza” – pisica europeana este mai rezistenta la boli si mai putin pretentioasa in general.

Pentru a alege pisica ideala nu va rezumati asadar la aspect; documentati-va asupra tuturor caracteristicilor rasei dorite, atat din punctul de vedere al temperamentului, cat si al predispozitiilor rasei la anumite boli.

Daca optati pentru cumpararea unui pisoi, este recomandabil sa nu mergeti la targuri de animale sau in piete, ci la un crescator serios sau, eventual, la un pet-shop de incredere. Avantajul achizitionarii unui pui direct de la crescator este ca ii puteti vedea macar unul dintre parinti; de asemenea, crescatorii seriosi garanteaza sanatatea puiului, puritatea rasei si provenienta din parinti cu genealogie diferita, fara defecte genetice.

De asemenea, daca optati pentru un pisoi maidanez, inainte de a-l adopta,asigurati-va ca este sanatos; in general, fiind atat de multe pisici europene in libertate riscul ca puiul sa provina dintr-o imperechere cosangvinica este destul de redus; in schimb, puiul poate avea alte probleme, pe care le poate insa diagnostica – si de multe ori rezolva – medicul veterinar.

Alegerea unui pisoi, fie femela sau mascul, dintre cele cateva gheme cu cozi zbarlite si blanite pufoase dintr-un cuib, poate fi foarte dificila. Toti sunt jucausi, toti sunt haiosi, toti se misca stangaci si… torc.

Si totusi, trebuie ales UNUL dintre ei. Pentru ca cel pe care il alegem va fi pisicuta sau motanelul din viata noastra pentru multi ani.

Sanatatea
Astfel, cel mai important pas in alegerea pisoiului este stabilirea starii de sanatate – pisoiul pe care il adoptam trebuie sa fie perfect sanatos si sa provina dintr-un cuib cu maxim 7 pisoi. Puii care provin din cuiburi mai mari nu beneficiaza de o nutritie corecta si suficienta in primele luni de viata, prin urmare, cresterea lor va fi influentata de acest fapt.

In continuare, vom examina in amanunt pisoiul:

  • aspect general: pisoiul trebuie sa fie rotofei, bine hranit; blana trebuie sa fie lucioasa si curata; atentie insa la pisoii cu burtica mult prea rotunda – ar putea avea paraziti interni (majoritatea puilor sunt parazitati) sau ar putea fi un semn de rahitism, mai ales daca incheieturile membrelor sunt proeminente.
  • pofta de mancare si de joaca: pisoiul trebuie sa fie jucaus si curios – un pisoi apatic este sigur bolnav; de asemenea, daca se poate, vom asista la masa pisoiului (fie ca este intarcat sau nu, pisoiul trebuie sa aiba pofta de mancare!)
  • blana si pielea: blana trebuie sa fie lucioasa, pufoasa la atingere si curata. Pielea trebuie sa fie fina, fara depozite, descuamari, zone inrosite sau umflaturi. Daca pisoiul are paraziti externi (purici), acestia sunt foarte usor vizibili pe burtica.
  • urechile: trebuie sa fie curate in interior, pielea de culoare roz, sanatoasa, fara depozite urat mirositoare, de culoare inchisa sau cu aspectul zatului de cafea. Pisoiul nu trebuie sa protesteze cand i se ating urechile si nu trebuie sa se scarpine in zona urechilor. Un pisoi care are o durere in zona urechii va sta cu capul usor aplecat pe partea dureroasa.
  • ochii: trebuie sa fie limpezi, fara „albeata” si fara secretii abundente si/sau purulente.
  • membrele: fara ingrosari ale incheieturilor; puiul trebuie observat in mers – mersul, chiar stangaci, trebuie sa fie fara schiopaturi.

Pentru pisoii de rasa (birmaneza, balineza, siameza) trebuie cautate defectele genetice care exclud exemplarele de la reproductie. In acest caz, este bine ca alegerea pisoului sa fie asistata de un specialist. Unul dintre cele mai frecvente defecte, prezentate de „binevoitori” ca fiind „semn de rasa” (???) este indoirea unui numar de vertebre la varful cozii. Acesta este un defect genetic si nu are legatura cu apartenenta pisoiului la o rasa sau alta, dar este, intr-adevar, mai frecvent la cele trei rase mentionate mai sus.

Temperamentul
Este greu de stabilit temperamentul adult al pisoiului – dar, cu exceptia puilor care manifesta o agresivitate vizibila (isi lasa urechile pe spate, scuipa si „ataca” mana care se intinde spre ei) orice pisoi poate deveni o pisica extraordinara sau un motan ideal. Ceea ce conteaza foarte mult este modul in care va creste pisoiul.

Se spune ca felul de a fi al pisicii adulte reflecta experientele (placute sau nu) din timpul „copilariei” – o pisica batuta va deveni fricoasa si circumspecta; o pisica rasfatata „in exces” va deveni o obraznica hoata… si exemplele ar putea continua. Astfel incat, alegerea ar trebui sa fie dictata de primul impuls, tinand cont de faptul ca pisoiul ales trebuie sa fie jucaus, curios si atent.

//

Iata o intrebare pe care si-o pune orice persoana care vrea sa adopte o felina de casa. Detinerea unei pisici, indiferent de sex, implica responsabilitatea fireasca a asigurarii hranei si toaletei zilnice, schimbarea nisipului absorbant din ladita, mangaieri si joaca si, bineinteles, verificarile de rutina la veterinar, odata cu efectuarea vaccinarilor anuale.

Dar care sunt diferentele intre motani si pisici in ceea ce priveste convietuirea nostra cu aceste animalutze?

Pisica

In functie de caracteristicile temperamentale ale rasei alese, femelele sunt mai mult sau mai putin prietenoase cu strainii, mai jucause sau mai sobre, mai active sau mai lenese.

Avantajul este ca nu vor stropi peretii sau mobilierul cu celebra substanta ingrozitor mirositoare! Dezavantajul este ca, in perioada caldurilor, vor mieuna in fel si chip in incercarea de a atrage potentialii „petitori” din zona! Pe langa mersul taras, in postura specifica (pisica isi arata disponibilitatea pentru imperechere prin adoptarea unei pozitii favorabile actului sexual, cu posteriorul flexat in sus si coada data la o parte), si „frecatul” plin de sperante, de piciorul mesei sau chiar al tau, pisica nu va tine cont de nevoia ta de somn si va mieuna zi si noapte in cele cateva zile fertile.

Acest ritual zgomotos se va repeta de fiecare data cand pisica intra in calduri; in mod normal, la pisicile care traiesc intr-un mediu natural, caldurile apar de doua ori pe an, urmate de sarcina, nastere, alaptarea si intarcarea pisoilor. La pisicile de apartament, care nu pot raspunde chemarii naturii (fie ca nu vrem sa aiba pui, fie ca nu gasim un motanel potrivit), acest ciclu natural se deregleaza, iar pisica intra in calduri mult mai des si, in anumite cazuri, se comporta ca si cum ar astepta sau ar avea pui („ingrijeste” o jucarie, isi face cuiburi in dulapuri etc.).

Pentru a evita situatia, exista doua variante – administrarea de pastile care inhiba aparitia caldurilor sau sterilizarea. Prima varianta este recomandata in cazul in care totusi vrei ca pisicuta ta sa faca pui, dar esti inca in cautarea unui motanel. A doua varianta este recomandata pentru acele pisici pe care nu intentionezi sa le dai la monta. Este bine sa alegi una dintre variante, deoarece, in cazul in care pisica nu are cel putin 4 nasteri de-a lungul vietii, risca sa faca piometru (acumulare de puroi in uter) sau sa aiba lactatii false, care pot da complicatii nedorite.

In cazul in care pisica face pui, ea ii va ingriji exemplar – pisicile sunt excelente mame! Grija ta va fi gasirea unor stapani iubitori pentru pisoi!

In cazul in care optezi pentru castrare, aceasta este bine sa fie facuta dupa ce organismul pisicii este complet dezvoltat, adica dupa 1 an.

Motanul

Masculii sunt in general mai lenesi, mai putin activi, in special in timpul zilei, pe care si-o petrec in majoritatea timpului dormind, mancand si cascand alene. Motanii sunt mai activi noaptea, cand instinctul de vanator innascut le impune sa fie in alerta. Sunt animale teritoriale, astfel incat vor fi foarte deranjati de intrusi, fie acestia alte animale sau oameni.

Dezavantajul detinerii unui mascul necastrat este extrem de cunoscut – pentru a-si marca teritoriul, acestia stropesc peretii si mobilierul, precum si alte obiecte, in general noi, care apar pe „proprietatea” lor. In acest fel motanul avertizeaza potentialii intrusi ca terenul respectiv ii apartine. Problema este ca noua, oamenilor, nu ne convine deloc acest mod de exprimare.

In afara cazurilor in care detinem un exemplar valoros pentru rasa si vrem ca acesta sa aiba urmasi, solutia este unica – castrarea, efectuata dupa varsta de 1 an, cand organismul motanului este complet dezvoltat. Castrarea mai rezolva (cel putin in parte) o problema specifica masculului; datorita faptului ca animalul nu traieste in mediul lui natural si al faptului ca uretra este un canal extrem de subtire, motanii acumuleaza nisip in vezica urinara, pe care nu-l pot elimina si care poate chiar sa infunde uretra, iar animalul nu mai poate sa urineze. Aceasta afectiune poate duce la blocaje renale si chiar la moartea animalului, in cazul in care acesta nu este tratat la timp.

Astfel, este bine ca, in cazul in care optam pentru un motanel, sa ii facem analizele necesare pentru a determina ce fel de PH are urina si pentru a sti astfel ce fel de mancare trebuie sa-i administram, pentru a preveni aceasta problema, extrem de frecventa la masculi. In cazul in care animalul se confrunta deja cu acest tip de problema, castrarea este iminenta.

Motanul castrat se va simti la fel de bine ca unul necastrat, dar vom elimina astfel problema „stropitului” si vom preveni blocajele renale. In plus, motanul castrat va manca mai mult si va asimila mai bine hrana. Cu „sedinte” de joaca zilnice, extrem de placute si amuzante, atat pentru tine cat si pentru el, pericolul ingrasarii va fi indepartat.

Inainte de a opta pentru un motan sau o pisica trebuie, asadar, sa iei in calcul toate posibilitatile de mai sus si sa-ti stabilesti de la inceput optiunile, care vor afecta intreaga viata a animalutzului tau.

Cand oamenii se gandesc sa adopte o pisica, de obicei se duc imediat cu gandul la un pui. Si de ce ar fi altfel? o pisicuta pare cea mai logica alegere, un ghemotoc jucaus care va creste in casa si in inima dumneavoastra. Pentru unele persoane, totusi, o pisica matura este o alegere mai buna. Chiar si in cazul in care credeti ca vi se potriveste un pisoias, ar trebui sa luati in considerare si adoptia unei pisici mature. Acestea din urma pot fi excelente animale de companie si multe dintre ele nu mai au o a doua sansa de a demonstra cat de prietenoase si afectuoase pot fi. Important este sa nu excludeti niciuna din variante inainte sa va documentati cum trebuie.

Toata lumea adora pisicutele!

Chiar si persoanele carora nu le plac pisicile sunt impresionate de dragalasenia pisicutelor. Ce multi oameni nu realizeaza este ca ingrijirea unui pui implica foarte mult devotament si un grad ridicat de responsabilitate. De asemenea, pisicutele pot fi destul de costisitoare cand vine vorba de intretinut. Multi pui par ca folosesc mare parte dintre proverbialele noua vieti pana ajung maturi. Este aproape imposibil sa evitati probleme de sanatate cu puiul de pisica. Cu o pisicuta va trebui sa depuneti si mai mult efort pentru a o invata sa foloseasca cutia cu nisip sau sa respecte regulile casei. Va trebui sa aveti grija ca mica felina sa nu se raneasca atunci cand va exploreaza casa. Cu siguranta veti petrece cateva luni luand pisicuta de pe draperii, din spatele canapelei sau din papuci.

O pisicuta poate fi o alegere nefericita pentru familiile cu copii mici sau in care un membru este handicapat din cauza varstei inaintate sau vreunei boli. Cu toata vitalitatea lor, puii de pisica sunt fragili si pot fi raniti in mod accidental de copiii mici care nu inteleg conceptul de „atingere gentila”. In mod asemanator, o pisicuta nu este recomandata persoanelor care au probleme cu deplasarea sau nu sunt in stare sa se tina dupa un pui plin de energie.

Pe de alta parte, o pisicuta este o alegere perfecta pentru o familie cu copii mai mari si responsabili sau o sursa permanenta de amuzament pentru o persoana in varsta dar activa. Trebuie doar sa va uitati cu atentie la conditiile in care traiti si sa va ganditi la placerile si problemele pe care le va aduce in casa un pui de pisica.

In final, ganditi-va la timpul pe care il veti acorda puiului. O pisica adulta se descurca foarte bine de una singura in casa atunci cand sunteti plecat (oricum doarme in cea mai mare parte a zilei). Un pui are nevoie de timpul dumneavoastra, pentru a-l ingriji si supraveghea.

De ce o pisica adulta?

Pisicile adulte ofera cateva avantaje convingatoare si putine dezavantaje – cel mai serios dezavantaj este faptul ca nu sunt la fel de dragute precum puii. Pisicutele sunt iubite pentru aspectul lor dragalas si comportamentul jucaus, dar daca credeti ca o sa obositi sa va fie „atacate” picioarele, daca va faceti griji cu privire la faptul ca cei mici nu vor fi destul de gentili cu puiul sau daca nu vreti sa fiti nevoiti sa stiti permanent unde se afla micutul patruped, atunci o pisica matura este alegerea mai buna pentru dumneavoastra.

Daca adoptati o pisica matura, stiti exact la ce sa va asteptati. Forma corpului, culoarea ochilor si a blanii sunt deja stabilite. Calma sau activa, tacuta sau galagioasa, o pisica adulta are deja o personalitate bine dezvoltata. Aceste considerente s-ar putea sa nu fie foarte importante in cazul pisicilor cu pedigree, pentru ca, bazandu-va pe calitatile liniei predecesorilor pisicii, pe reputatia crescatorului si pe calitatile rasei, puteti anticipa modul in care se va dezvolta un pui. In cazul pisicilor fara pedigree insa caracteristicile viitoarei pisici mature sunt total imprevizibile.

Un motiv foarte bun pentru care sa adoptati o pisica matura este ca aceste patrupede au foarte putine sperante sa primeasca o a doua sansa dupa ce au ajuns intr-un adapost, indiferent de cat de sanatoase, frumoase sau manierate sunt. Pisicutele sunt atat de adorabile si greu de refuzat incat multi oameni nu se uita niciodata la custile din adapost unde sunt tinute pisicile mature.

Un posibil dezavantaj al faptului ca adoptati o pisica matura este faptul ca felina poate avea probleme de comportament (de exemplu, nu foloseste cutia cu nisip). Totusi, ingrijitorii de la un adapost bun vor inlatura orice problema de comportament sau sanatate inainte de a da animalul spre adoptie. Mai mult, luati in considerare faptul ca multe animale sunt abandonate pentru niste probleme false sau care pot fi rezolvate (o felina a carei cutie cu nisip nu este curatata multa vreme va decide sa-si faca nevoile in alta parte).

Chiar daca personalitatea unei pisici mature este deja total dezvoltata, afectiunea acesteia nu este oferita definitiv unei persoane. O pisica se poate atasa de dumneavoastra la fel de mult ca si un pui. Pisicile adulte vor aprecia chiar mai mult faptul ca ati ales-o.


Nu-i asa ca sunt frumoasa?

o pisica dragutza inconjurata de stelutze

sunt sclipitoare ca o printesa!

Calendar

August 2017
L M M M V S D
« Mai    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Adopta o pisica si castiga dragostea ei neconditionata!

un suflet mic pentru un om mare

Motanelul lui mama

Pufuletz

Chiar sunt fotogenic!de aceea ma pozeaza mama asa mult!

Arhive

Exprima-ti parerea,sunt curioasa ce crezi!

Click aici pentru a te inscrie la acest blog si pentru a primi notificatii pe email despre cele mai noi si interesante postari

Alătură-te altor 8 urmăritori